Administratorul unei societati care inregistreaza datorii catre autoritatile fiscale poate fi obligat la plata respectivelor datorii din patrimoniul personal, prin procedura raspunderii solidare reglementata de art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedura fiscala, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditiii:
- societatea sa fi fost declarata insolvabila de catre autoritatile fiscale (in conditiile art. 265 din Codul de procedura fiscala);
- administratorul sa fi fost de rea-credinta in momentul in care nu a declarat si/sau nu a achitat la scadenta obligatiile fiscale ale societatii.
Declararea starii de insolvabilitate a societatii de catre autoritatile fiscale si comunicarea acestei stari societatii
Conform art. 265 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, „este insolvabil debitorul ale carui venituri si/sau bunuri urmaribile au o valoarea mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile. In acest sens, organul fiscal comunica debitorului procesul-verbal de insolvabilitate.”
In ceea ce priveste comunicarea procesului-verbal de insolvabilitate, art. 47 alin. (4) din Codul de procedura fiscala stipuleaza faptul ca actele administrative fiscale (e.g. procesul-verbal de insolvabilitate) se comunica prin publicitate doar in situatia in care comunicarea pe suport hartie sau in forma electronica (atunci cand contribuabilul a optat pentru aceasta modalitate de comunicare) nu a fost posibila.
In situatia in care procesul-verbal de insolvabilitate nu a fost comunicat conform legii – de exemplu, comunicarea s-a realizat direct prin publicitate, fara a se fi incercat de catre autoritatea fiscala comunicarea pe suport hartie sau in forma electronica – acesta nu este opozabil societatii si nu produce niciun efect juridic (art. 48 alin. (2) din Codul de procedura fiscala). In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 536 / 28.04.2011 aratand ca organul fiscal emitent nu poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate cu inlaturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalitatilor de comunicare reglementate prin legea fiscala.
De asemenea, conform unei solutii favorabile obtinute recent in instanta de echipa Albusel Law Office, mentionarea de catre autoritatile fiscale a procesului-verbal de insolvabilitate in documente subsecvente comunicate in mod corect societatii nu echivaleaza cu comunicarea procesului-verbal conform celor de mai sus, astfel ca nu se considera a produce efecte juridice (Sentinta civila nr. 3757/05.06.2018 pronuntata de Tribunalul Bucuresti).
Dovedirea de catre autoritatile fiscale a relei-credinte a administratorului societatii
Pentru atragerea raspunderii administratorului in solidar cu societatea, in plus fata de declararea starii de insolvabilitate a societatii si comunicarea corecta a acestei stari, autoritatile fiscale trebuie sa dovedeasca si reaua-credinta a administratorului in ceea ce priveste nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale ale societatii. Art. 12 alin. (4) din Codul de procedura fiscala prevede faptul ca „buna-credinta a contribuabililor se prezuma pana cand organul fiscal dovedeste contrariul”.
Prin urmare, raspunderea administratorului nu devine automat operanta in toate cazurile in care pasivul social sau o parte a acestuia nu poate fi acoperit, ci numai atunci cand se face dovada ca administratorul a cauzat starea de insolvabilitate a societatii prin savarsirea culpabila a faptei prevazute la art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedura fiscala, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabila savarsita, aceasta fiind o forma de raspundere patrimoniala personala a administratorului (i.e. raspundere pentru actiunile proprii). Astfel, pentru a putea fi stabilita raspunderea solidara a administratorului cu societatea debitoare, este obligatorie probarea imprejurarii ca datoria fiscala provine exclusiv din modul in care administratorul si-a exercitat atributiile.
Cu titlu exemplificativ, nu reprezinta dovada per se a relei-credinte urmatoarele aspecte:
- simpla prezumtie ca insolvabilitatea societatii s-a produs ca urmare a conduitei administratorului, fara ca aceasta sa fie concretizata in actiuni specifice;
- faptul ca administratorul nu a pus la dispozitia societatii fondurile necesare pentru plata integrala a restantelor fiscale;
- faptul ca administratorul nu a formulat contestatii la masurile de executare silita a societatii, nu a solicitat autoritatilor fiscale efectuarea de punctaje, reglari sau corectii in evidentele fiscale ale societatii;
- neprezentarea administratorului la sediul autoritatii fiscale in vederea exprimarii punctului de vedere referitor la posibilitatea atragerii raspunderii personale, in solidar cu obligatiile restante ale societatii.
Pentru instituirea raspunderii solidare a administratorului societatii, este necesar ca acesta sa aiba calitatea de autor a faptei de nedeclarare si/sau neachitare la scadenta a obligatiilor fiscale ale societatii, iar savarsirea acestei fapte sa fi determinat insolvabilitatea societatii. Aceasta este si solutia Tribunalului Bucuresti exprimata in Sentinta civila nr. 3757/05.06.2018.
